KINETOTERAPIE ADULTI

Sfera de cuprindere a problemelor medicale care beneficiaza de aportul kinetoterapiei   este extrem de larga:

  • kinetoterapia in afectiuni neurologice  (leziuni traumatice, AVC, Parkinson ,pareze si paralizii, nevralgii, scleroza multipla etc)
  • kinetoterapia in afectiunele ortopedico-traumatice  (fracturi, entorse , instabilitate articulara,rupturi musculare sau ligamentare etc)
  • kinetoterapia in afectiuni ale coloanei vertebrale- (dicopatie lombara, hernie de disc, cifoza ,scolioza, lordoza etc)
  • kinetoterapia in afectiuni reumatismale (coxartroza –gonartroza etc)
  • kinetoterapia afectiuni respiratorii si cardiace. 
  • programe de kinetoterapie pentru mentinerea unei greutati optime.
  • programe de kinetoterapie pentru  gravide, pre si post-partum. 

Kinetoterapia la adulti 

Kinetoterapia este o forma de terapie tot mai cautata in ultimii ani. Pentru a intelege mai usor ce reprezinta aceasta este util sa ne intoarcem la etimologia cuvantului. Termenul de kinetoterapie are origini in limba greaca fiind compus din „kinesis” si „therapeia” care se traduc prin miscare si terapie. Astfel privind, kinetoterapia se refera la terapia prin miscare.

Kinetoterapia poate fi profilactica sau de recuperare.

- Kinetoprofilaxia primară urmărește utilizarea mijloacelor profilactice cu scopul de a preveni instalarea bolilor și deficiențelor, cu alte cuvinte în scop sanogenetic, în timp ce kinetoprofilaxia secundară și tertiară urmăresc combaterea complicațiilor bolii, respectiv prevenția apariției sechelelor.

- Kinetoterapia de recuperare urmareste readucerea corpului la/cat mai aproape de functiile dinaintea unor patologii sau traumatisme.

Kinetoterapia mai este cunoscuta ca gimnastica medicala sau kinetologie si este benefica pentru adultii si copiii de toate varstele. Mijloacele specifice kinetoterapiei constau in exercitiul fizic, posturari, ergoterapie si masaj. Cu alte cuvinte, intr-o sedinta de kinetoterapie se pot regasi una sau mai multe mijloace care compun programul de recuperare.

Programul de recuperare este adaptat la nevoile fiecarui pacient fiind luate in considerare mai multe elemente, dintre care:

-deficienta/patologia pacientului;

-stadiul de evolutie al afectiunii;

-afectiunile asociate;

-rezistenta la efort a pacientului;

-varsta.

Sedintele de kinetoterapie sunt indicate in urma unui traumatism fie el articular (entorsa, luxatie), osos (fractura) saul al unei parti moi (ruptura ligamentara/tendinoasa), in urma  unei interventii chirurgicale (artroplastia totala de sold/genunchi) in vederea recuperarii functionale a corpului si pentru redobandirea amplitudinilor de miscare si fortei musculare, aspecte ce duc la (re)dobandirea independentei pacientului. De asemenea, pentru programele de kinetoterapie pot opta cei cu deficiente posturale. Fie la nivelul coloanei vertebrale ( cifoza, lordoza, scolioza sau o combinatie intre acestea), fie la nivelul membrelor inferioare (tal valg, genu valgum/varum s.a.). In aceasta situatie se urmareste, printre altele, obtinerea unui echilibru muscular prin alegerea modalitatilor de relaxare a zonelor hipertone si de stimulare a celor hipotone. Astfel la finalul sedintelor de kinetoterapie tulburarile initiale vor fi vizibil remediate.

Deoarece corpul uman este creat pentru a fi intr-o continua miscare, sedentarismul sau munca la birou ori care necesita pozitii fixe prelungite pot fi o problema. Adesea acestea atrag dupa ele durere musculara, redoare articulara sau iritarea diverselor traiecte nervoase care pot fi insotite de parestezii. Atunci cand acestea apar vizita la medic si la o evaluare kinetoterapeutica sunt o solutie eficienta. In cadrul terapiei kinetice se vor urmari atat tratarea efectelor neplacute cat si educarea pacientului cu scopul de a impiedica reaparitia lor.

Kinetoterapia este de asemenea un instrument important in afectiunile reumatice sau in cele neurologice, aceasta imbunatatind calitatea vietii pacientului.

Beneficiile kinetoterapiei sunt numeroase, insa printre ele se numara:

-mentinerea/imbunatatirea mobilitatii si a amplitudinii articulare;

-mentinerea/cresterea fortei musculare;

-imbunatatirea echilibrului si a stabilitatii ;

-dobandirea unui control mai bun asupra propriului corp;

-corectarea diverselor afectiuni ale aparatului locomotor;

-reducerea durerilor;

-scaderea riscului de accidentare sau reaccidentare.